Inspirata de coloritul superb al acestei toamne, astazi am decis sa gatesc ceva simplu si bun, folosind numai ingredientele pe care le aveam acasa. Nu mi-a luat foarte mult, asa incat am mancat acest fel impreuna cu fetita mea, cand ne-am intors de la gradinita.
Toamna de toamna ne bucuram papilele gustative cu felurite retete ce au ca baza minunatele gutui. Cea mai de pret la noi in familie este o reteta pe care o pregateste soacra mea intotdeauna, o reteta foarte veche, mostenita de dansa de la bunica si strabunica.
Cand eram copil mami a mea facea mereu supa de gulii cu gaina…nu prea ne dadeam in vant dupa ea, noi copiii, dar pentru tati o facea de fapt, iar el o savura integral cu mare placere. Eu doar gustam zeama si tin minte ca mi se parea prea dulce, dar ciudat de aromata. Sigur am s-o refac si eu, de dragul amintirilor dulci din copilarie. Mai tin minte si cum rontaiam cu placere feliute de gulie cruda, pe care mami mi le dadea in timp ce gatea supa…iar casa mirosea tare tare bine.
Cred ca in fiecare familie in care mai exista bunici sau care are radacini la tara, se cunoaste dintotdeauna preparatul acesta. Am observat ca fiecare il face cum ii este pe plac, adaugand diferite alte arome la reteta de baza.
Cand eram copil mergeam cu ai mei toamna si primavara in lungi plimbari la padure, in cautarea comorilor ascunse sub covorul de frunze uscate.
