Cred ca in fiecare familie in care mai exista bunici sau care are radacini la tara, se cunoaste dintotdeauna preparatul acesta. Am observat ca fiecare il face cum ii este pe plac, adaugand diferite alte arome la reteta de baza.
Toata vara si toamna am vazut cum nenumarate gospodine au facut reteta aceasta, sau mai bine zis dulceata de ardei iute. Eu nu mananc iute in general, una pentru ca nu prea am voie, alta pentru ca nu am fost obisnuita cu mancaruri foarte picante. Bineinteles ca am admirat curajul celor care au facut si au si consumat asa ceva, spunandu-mi de fiecare data ca, din pacate, eu nu voi face niciodata asemenea reteta.
Dupa ce mi-am luat fetita de la gradinita am dat o tura prin piata… la viteza, sincer…pentru ca aveam nevoie de ceva ceapa. Cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, fetita mea s-a infipt in primele pere de langa ea,
Din cand in cand imi place sa gatesc mai simplu, cate ceva fara carne, chiar daca tinem post sau nu. Toata familia se bucura de cate o pauza de la carne, o binevenita detoxifiere, daca pot folosi un cuvant la moda.
Soacra mea are un caietel de retete tare vechi, plin cu minuni pe care le descopar treptat-treptat…Multe dintre ele le-am gustat facute de dansa de-a lungul anilor, dar foarte multe altele sunt nefacute de ani de zile. Asa se face ca m-a rugat astazi sa fac un chec,
