Peltea de gutui

Unul dintre privilegiile sederii la curte este acela de a avea propria mea gradina si mini livada de pomi fructiferi, lucru de care sunt din ce in ce mai incantata toamna de toamna, odata cu cresterea pomilor plantati de noi. Cel mai prolific pom pe care l-am vazut vreodata este un gutui relativ tanar, din care culegem an de an zeci de kilograme de gutui, fara sa exagerez deloc! Nu prea obisnuim sa stropim pomii, asa ca fructele sunt atacate in mod constant de daunatori, dar ne lasa si noua suficiente. Mai complicat e cand trebuie sa le curatam, pentru ca avem de aruncat o buna parte din fructele care au inceput sa se strice si de cele mai multe ori nu rezista…nici o problema, le culegem direct de jos!
Dupa cum am spus, culegem foarte multe gutui in fiecare toamna, asa ca putem prepara tot felul de retete aromate cu aceste fructe de poveste. Chiar daca daruim mare parte din ele, ne raman mereu suficiente pentru retetele preferate ale familiei (v.retete gutui). Una dintre ele este cea de peltea, specialitatea soacrei mele. Bineinteles ca am invatat si eu sa o prepar, pentru ca vreau sa invat de la dansa toate secretele pe care mi le poate oferi. Sincer, imi place pelteaua mai mult decat mierea si cred ca toata lumea ar trebui sa se bucure de asa minune! Iata reteta:
Ingrediente: (pentru aprox.7 borcane de 400ml)
2kg gutui
2kg mere
aprox. 2kg zahar (veti stabili dupa procedeul de fierbere)
1 lamaie
Mod de preparare:
1. Gutuile si merele se spala foarte bine sub jet de apa. Pentru gutui ar fi bine sa folositi o periuta speciala sau o bucata de tifon curat, pentru a-i indeparta mai bine puful.
2. Se curata de eventualele parti stricate si se taie bucati fructele, avand grija sa pastrati cotoarele cu seminte, parte foarte importanta in fierberea peltelei!
3. Se pun fructele intr-o oala suficient de incapatoare incat sa puteti adauga apa de doua palme deasupra fructelor (eu am masurat 20cm).
4. Se fierb fructele la foc mic, pana scade lichidul la jumatate, apoi se da oala deoparte si se racoreste continutul.
5. Se strecoara bine lichidul si chiar se storc fructele intr-un tifon, pentru ca acest lichid parfumat este baza preparatului nostru.
6. Se masoara lichidul cu o cana gradata si se transfera in cratita speciala in care veti pregati pelteaua.
7. Pentru fiecare litru de lichid masurat, adaugati in cratita si cate un kilogram de zahar tos. De aceea am scris cantitatea de zahar ca fiind aproximativa, nestiind inca ce cantitate de lichid veti obtine dupa fierberea fructelor.
8. Puneti cratita la foc potrivit, pe un ochi mediu al aragazului si de preferat, cu un disc de metal dedesubt, care sa distribuie uniform caldura si sa va asigure ca nu veti „lipi” pelteaua.
9. Fierbeti incetisor pana cand lichidul isi va schimba culoarea, devenind un coniac-roscat-aramiu, usor vascos, cu consistenta siropului.
10. Adaugati lamaia feliata subtire, sau…daca nu va plac feliile de lamaie in peltea (eu le ador, numai pe acelea le-as cauta prin borcane!), adaugati doar sucul de la o lamaie. Acest pas se face cu aprox. 10 minute inainte ca pelteaua sa fie gata.
11. Testati luand cu o lingurita curata din lichid si punand pe marginea unei farfuriute…o inclinati si veti vedea ca fluiditatea lichidului se schimba, de la momentul in care curge rapid ca apa, la inceputul fierberii, pana cand se va misca mai greu sau chiar bobita de peltea va ramane intreaga, fiind perfect „legat”.
12. Trageti deoparte de pe ochiul fierbinte cratita cu peltea si turnati „minunea” cu grija in borcane (spalate si uscate perfect in cuptor pt 5 minute, sau doua in cuptorul cu microunde). Eu folosesc un polonic micut, special pentru dulceturi, compoturi sau alte preparare dulci si lichide.

Pelteaua se gelifiaza din ce in ce mai rapid pe masura ce se racoreste, asa ca cel mai sigur o puneti fierbinte in borcane, dar sa asezati borcanele intr-o tava metalica si nu veti mai risca sa crapati vreun borcan. Veti vedea ca in scurt timp se va forma o pelicula la suprafata borcanelor, iar cand s-au racorit puteti pune capacele…si este gata!